Succesiuni și testamente

Succesiunea se deschide la moartea unei persoane. Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane care dovedește un interes legitim (oricare dintre succesibili, creditori ai succesiunii sau ai succesibililor, persoane care au deținut bunuri în coproprietate cu defunctul, executorul testamentar, beneficiari ai moștenirii vacante).

  • Competența

Procedura succesorală notarială va putea fi dezbătută la biroul nostru notarial dacă ultimul domiciliu al defunctului (ultimul domiciliu al autorului care a decedat ultimul în cazul succesiunilor succesive) a fost situat în localitățile Berceni, Bragadiru, Brăneşti, Cernica, Ciorogârla, Clinceni, Copăceni, Cornetu, Dărăşti – Ilfov, Dobroeşti, Domneşti,  Glina, Jilava, Măgurele, Pantelimon, Popeşti – Leordeni,  Vidra, 1 Decembrie. În în care defunctul nu a avut ultimul domiciliu în România, notarul public va putea dezbate procedura succesorală dacă există cel puțin un bun imobil al defunctului în localitățile de mai sus sau, în cazul în care nu a deținut bunuri imobil, există bunuri mobile în localitățile de mai sus.

  • Desfășurarea procedurii

Cererea de deschidere a procedurii succesorale se va completa la sediul biroului notarial și va cuprinde următoarele: datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral. La depunerea cererii, solicitantul va completa de asemenea formularul cu privire la verificarea evidențelor succesorale ținute la nivelul Camerei notarilor publici.

În cazul în care notarul public constată că nu este competent teritorial sau obține în urma cererii sale de verificare a Registrului de evidență a procedurilor succesorale  o adeverință din care reiese că succesiunea este înregistrată la un alt birou notarial, notarul se desesizează fără a cita părțile, prin informarea solicitantului cu privire la notarul public competent să soluționeze cauza.

Cererea va fi însoțită de următoarele documente (în original):

  • Certificatul de deces al defunctului. Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină va fi transcris în registrul de stare civilă din România în condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată. Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă. Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni: numele şi prenumele defunctului, data decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz, reşedinţa obişnuită a defunctului.
  • Actele de stare civilă care fac dovada relației de rudenie cu defunctul sau calității de soț supraviețuitor: certificat de naștere, căsătorie, certificatul de deces al soțului defunctului, după caz precum și actele de identitate ale acestora.
  • Certificat de atestare fiscala eliberat pe numele defunctului de catre Administrația Financiară (se obține de biroul notarial)
  • Testamentul olograf sau duplicatul testamentului autentic, în cazul în care defunctul a lăsat testament.
  • Pentru stabilirea masei succesorale: actele de proprietate a bunurilor deținute de defunct (contract de vânzare, certificat de moștenitor, titluri de proprietate, certificat de înmatriculare și carte de identate în cazul autovehiculelor ), certificat de atestare fiscală eliberat de primăria de la locul situării bunului pe numele defunctului, act de concesiune a locului de veci și adeverință cu valoarea locului de veci eliberată de Administrația Cimitirelor sau Parohie, certificat de acționar, extrase de cont (acestea vor fi obținute de biroul notarial).

Pentru soluționarea dosarului succesorală este necesară depoziția a doi martori (aceștia vor fi prezenți la termenul comunicat pentru dezbatere). Martorii trebuie să fie, de principiu, străini de familie, să cunoască date personale referitoare la defunct și să aibă cunoștință de numărul și calitatea persoanelor cu vocație succesorală.

În cazul în care printre moștenitori se află minori care nu au împlinit 14 ani, va fi nevoie de hotarare judecătorească pronunțată de instanța de tutelă pentru autorizarea acceptării de către minor a succesiunii. În cazul în care defunctul a fost căsătorit, iar printre moștenitori se află și minori, va fi nevoie, de asemenea, de încuviințarea instanței de tutelă a încheierii actului de lichidare a regimului matrimonial. Totodată, în cazul în care între moștenitorul minor și reprezentantul său legal există interese contrare (minorul și reprezentantul legal sunt moștenitori), va fi nevoie de numirea unui curator special.

Soluțiunarea procedurii succesorale notariale este condiționată de acordul deplin al moștenitorilor cu privire la recunoașterea reciprocă a calității de moștenitor, întinderea drepturilor acestora, compunerea masei succesorale. În caz contrar, procedura va fi suspendată, moștenitorii fiind îndrumați să se adreseze instanței competente.

Îndeplinirea procedurii se constată prin încheierea finală, în baza căreia notarul public va elibera certificatul de moștenitor sau, după caz, certificatul de calitate de moștenitor.

Succesiuni cu element de extraneitate

În cazul succesiunilor cu element de extraneitate (defunctul a fost cetățean străin/cetățean român cu ultima reședință obișnuită în străinătat), este posibilă solicitarea unor documente suplimentare (certificat de la registrul de testamente din țara de cetățenie sau reședință a defunctului, certificat de cutumă în cazul în care legea aplicabilă nu este legea română, etc.).

Este bine de știut

  • Potrivit legii, persoanele cu vocație succesorală legală sau testamentară trebuie să își exercite opțiunea succesorală (în sensul acceptării moștenirii sau renunțării la moștenire) în termen de un an de la data deschiderii succesiunii (data decesului), sub sancțiunea decăderii. Renunțarea la succesiune se poate face doar prin declarație autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României. Acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Pentru evitarea unor eventuale neînțelegeri între moștenitori cu privire la actele de acceptare tacită (caz in care procedura succesorală notarială va fi suspendată, neînțelegerile urmând a fi soluționate de instanță), se recomandă ca și acceptarea să se realizeze prin declarație autentică în termen de un an de la deschiderea succesiunii (data decesului).
  • Nu există o limită de timp prevăzută de lege pentru dezbaterea succesiunii. Însă, dacă succesiunea nu este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea activului net imobiliar.
  • Onorariul notarial va fi calculat în conformitate cu Ordinul 177/C/2024 pentru aprobarea Normelor privind tarifele de onorarii minimale pentru serviciile prestate de notarii publici.

BIROU NOTARIAL

Cu ocazia autentificării unui testament, testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori. Este nevoie ca testatorul să se prezinte personal la sediul biroului notarial, neputând fi reprezentat. În cazul în care testatorul nu se poate prezenta la biroul notarial din motive de sănătate, notarul public se poate deplasa la locul unde se află testatorul, dacă acesta este situat într-una din localitățile situat în localitățile Berceni, Bragadiru, Brăneşti, Cernica, Ciorogârla, Clinceni, Copăceni, Cornetu, Dărăşti – Ilfov, Dobroeşti, Domneşti,  Glina, Jilava, Măgurele, Pantelimon, Popeşti – Leordeni,  Vidra, 1 Decembrie.

Acte necesare pentru autentificarea testamentului

  • Acte de identitate ale testatorului
  • Datele de identitate ale legatarului (beneficiarului)
  • Actele de proprietate ale bunurilor lăsate prin testament (pentru determinarea exactă)