Pot să divorțez la notar dacă căsătoria a fost încheiată în străinătate?
Potrivit art. 3 din Regulamentul european 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii, sunt competente să hotărască în problemele privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei instanțele din statul membru:
- Pe teritoriul căruia se află:
- reședința obșnuită a soților;
- ultima reședință obișnuită a soților în condițiile în care unul dintre ei încă locuiește acolo;
- reședința obișnuită a pârâtului
- în caz de cerere comună, reședința obișnuită a unuia dintre soți;
- reședința obițnuită a reclamantului în cazul în care a locuit acolo cel puțin un an înaintea introducerii cererii sau
- reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și este resortisant al statului membru respectiv; sau
- de cetățenie a celor doi soți.
Totodată, potrivit art. 6, în cazul în care nicio instanță dintr-un stat membru nu este competentă potrivit acestor dispoziții, competența este stabilită, în fiecare stat membru, de dreptul respectivului stat.
Prin urmare, în cazul divorțului prin procedura notarială competența notarului român este atrasă dacă cel puțin unul dintre soți are reședința obișnuită în România sau dacă ambii soți au cetățenia română. În subsidiar, cu titlu de excepție, atunci când nicio autoritate dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul regulamentului, competența notarului public este întemeiată pe regulile stabilite de legea română, și anume va fi competent notarul public cu sediul biroului notarial în circumscripția judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima locuință comună a soților.
Trebuie, însă precizat, că, potrivit legii, actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române, cetățenii români fiind obligați să solicite transcrierea în termen de 6 luni de la înregistrarea actului sau faptului de stare civilă la autorităţile străine respectiv de la data dobândirii/redobândirii cetăţeniei române. Prin urmare, actul de căsătorie va trebui mai întâi să fie transcris în registrele de stare civilă române.
În ceea ce privește legea aplicabilă divorțului, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp, aceasta poate fi desemnată de către soți printr-un acord scris, datat și semnat de ambii soți, cu condiția ca legea aleasă să fie una dintre următoarele legi:
- legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită în data încheierii acordului; sau
- legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă în data încheierii acordului; sau
- legea statului de cetățenie a unuia dintre soți în data încheierii acordului; sau
- legea forului.
Prin urmare, soții pot alege legea română ca lege aplicabilă divorțului.